Crestinismul

M-am apucat de făcut curat prin casă şi am dat de ceva scrieri de-ale mele, cugetări, versuri, etc. pe care vi le voi împărtăşii şi vouă.

2002 – Creştinismul

Sentimentul religios este inerent sufletului omenesc. El a existat de când există omenirea şi dintinge esenţial pe om de toate celelalte vieţuitoare.

Religia a existat odată cu omul şi i-a fost dintru început revelată de Dumnezeu în forma ei curată și superioară. Prin decăderea umanității, a degenerat și ea, păstrându-se neatinsă la un singur popor – cel evreu – singurul popor monoteist din vechime. Stării de degradare i-a urmat cu timpul o stare de ridicare către religii din ce în ce mai rafinate pentru a se ajunge apoi la RELIGIA REVELATĂ ȘI ABSOLUTĂ A CREȘTINISMULUI, care a apărut când a fost “PLINIREA VREMII”.

Epoca creștină este a IUBIRII ABSOLUTE și necondiționată instaurată de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dacă în Vechiul Testament exista legea talionului “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, după venirea lui Iisus se propovăduiește legea păcii, a iubirii aproapelui, a blândeții. Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat pentru răscumpărarea omului căzut. El s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre, pentru a ne răscumpăra, pentru a ne scoate din iadul veșnic. Jertfa pe cruce a Mântuitorului reprezintă efortul de a stabili o punte între om și Dumnezeu. Ea exprimă bogăția profundă a vieții oferite, a vieții care oferă sau se oferă pentru a se depăși și împlini în comuniune cu Dumnezeu, cu aproapele și cu întreaga existență. Omul renunță la “a avea” pentru a se realiza în “a fi” adică în ființalui proprie. Se poate spune că prin jertfă, dăruind salvezi și mai mult, te împlinești mai mult în vocația ta  din belșugul suveranității lui Dumnezeu: “Dați și vi se va da, măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf să se reverse, vor turna în sânul vostru” (Luca VI, 38).

Deși de la venirea Mântuitorului au trecut 2000 de ani, creștinismul rămâne singura religie adevărată pentru cunoașterea lui Dumnezeu. Creștinismul nu a încetat să răspândească Evanghelia către toate popoarele. Mai întâi Apostolii iar apoi Biserica Creștină. Organizarea  Bisericii creștine coincide cu însăși ivirea creștinismului. Capul nevăzut al acestei Biserici este Mântuitorul Hristos. Deși primii creștini au fost prigoniți sau martirizați în numele lui Iisus, creștinismul a subzistat prin marele lui Adevăr și va fi în vecii vecilor.

“Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” spune Iisus iar cel ce crede în El va avea viață veșnică. Prin Apostoli ni s-a păstrat ceea ce Mântuitorul a cuvântat și statornicit despre Biserica sa: “Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza se va mântui” (Mc 15-16).

Simbolul creștinismului este Crucea, unde Hristos a pătimit până la moarte. Dar numai așa a putut să ne aducă nouă viața veșnică. Să-i urmăm exemplul și să ne purtăm și noi crucea ca adevărați creștini. Cultul creștin se desăvârșește prin Sfânta Liturghie. În timpul acestei Dumnezeiești slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii și a Vinului, același sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină și pe crucea de pe Golgota, adică însuși Preasfântul Trup pironit pe Cruce și Sângele vărsat de Domnul nostru iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros. Pentru aceasta, ea se mai numește și “Jertfa cea fără de sânge”.

În cultul slujbelor religioase ortodoxe avem 4 forme: înveșmântarea, simbolizarea, actul și graiul, fiecare formă având însemnătatea ei. Scopul cuvântului divin este întreit: adorarea lui Dumnezeu, sfințirea oamenilor și creaturilor și ajutorul răspândirii credinței în Dumnezeu.

Un adevărat creștin își găsește pacea și odihna în rugăciune. “Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită” (Mt. 26,41). Rugăciunea inimii este, mai presus de orice, acea interpretare contemplativă a “vieții tainice în Hristos”. Să=i urmăm lui Hristos făptuind și să ne rugăm neîncetat.

“Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toți, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin”

….acum după ce am terminat de transcris asta de pe foile pe care le voi arunca, încep să mă gândesc dacă să mai pun laolaltă și versurile tinereții mele, versuri de hip-hop cu înjurături :))